3 Martie 2010

Ura! Ce e mai frumos, mai splendid, mai rodnic în rezultatele bogate și binefăcătoare ca ura. Mila sapă, adoarme, distruge. Ura agită, frământă, construiește. Nu vorbesc de ura mediocră, meschină a sufletelor de rând, ura aceea care se aseamănă cu invidia și neputința ci ura nobilă, puternică, a sufletelor mari, scârbite de vulgaritatea vieții, dezgustate de mediocritatea oamenilor, ura care nu izvorăște din resentimente personale și josnice, ci din dragostea imensă pe care o purtăm lumii, și prin care am vrea să înălțăm,să eliberăm, să însuflețim cunoștința omenească... ura admirabilă a omului împotriva prostiei care se aseamănă cu sclavia și cu moartea.

Nicolae D. Cocea